Fragment din lucrarea Istoria Românilor. Compendiu pentru examenul de bacalaureat, de Rodica Ianos Toadere

C. III. Construcţia democraţiei postdecembriste

Context internaţional al prăbuşirii regimului comunist. În anul 1989 s-a prăbuşit regimul comunist în toate statele Europei de est. Acest proces a fost favorizat de politica de reforme economice şi sociale (numită perestroika –restructurare) introdusă de conducătorul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, începând cu 1985.

În anii '80 a devenit evident că regimurile comuniste au eşuat din punct de vedere economic din cauza controlului excesiv al statului asupra economiei. Gorbaciov a încercat prin perestroika să corecteze sistemul politic şi economic comunist: a introdus proprietatea privată limitată asupra pământului şi a permis apariţia unor mici întreprinderi private. Cea mai importantă schimbare a fost însă revenirea la libertatea de expresie (glasnost – transparenţă) prin încurajarea dezbaterilor publice. Gorbaciov a pus capăt şi Războiului rece, prin politica sa de colaborarea cu preşedinţii americani. Prin politica sa internă şi externă, Gorbaciov a câştigat un prestigiu internaţional imens. În 1990 a primit premiul Nobel pentru pace, ca recunoaştere în lumea occidentală a eforturilor sale. Pe plan intern însă, Gorbaciov a devenit prea reformator pentru comuniştii conservatori şi prea conservator pentru cei care doreau un regim total democratic. El nu a dorit prăbuşirea regimului comunist, ci corectarea lui, dar regimul comunist nu putea exista decât în măsura în care partidul controla strâns toată societatea. Gorbaciov şi-a dat seama în final că politica sa duce la prăbuşirea comunismului şi a acceptat resemnat acest lucru. În 1991 U.R.S.S. s-a destructurat, prin proclamarea independenţei mai multor republici sovietice, iar el a demisionat.
În anii '80, Gorbaciov a încurajat politica de reforme în toate statele comuniste. Politica reformelor a deschis drumul către democraţie. În 1989 regimul comunist s-a prăbuşit şi s-au instaurat regimuri democratice, prin revenirea la pluripartidism şi organizarea unor alegeri libere (în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania Democrată, Bulgaria).

Prăbuşirea comunismului în România. Dintre toţi liderii comunişti, Ceauşescu a fost cel mai refractar la politica reformatoare, refuzând orice schimbare de structură. Dacă după 1968 el era considerat de către occidentali un reformator, în anii '80 imaginea sa era a unui dictator nemilos care îşi priva poporul de cele mai elementare aspecte ale unui trai decent.
În decembrie 1989 au izbucnit manifestaţii de stradă împotriva lui Ceauşescu şi a regimului comunist, mai întâi la Timişoara (16 decembrie) şi apoi la Bucureşti (21 decembrie) dar şi în alte oraşe. Armata şi securitatea au tras în demonstranţi, producând peste 1000 de victime. În ziua de 22 decembrie Ceauşescu a părăsit Bucureştiul. El a pierdut susţinerea armatei şi a securităţii. România a fost singura ţară din Europa de est în care prăbuşirea comunismului s-a produs violent.

Revenirea la democraţie. După fuga lui Nicolae Ceauşescu, s-a format un organism revoluţionar cu rol executiv numit Frontul Salvării Naţionale (FSN), condus de Ion Iliescu, fost membru al Partidului Comunist care era considerat dizident. În 31 decembrie, FSN a dat un decret-lege care permitea revenirea la pluripartidism. Astfel, în ianuarie 1990 au reapărut PNL şi PNŢ, la iniţiativa unor membrii ai acestora din anii '40. Dar în lunile următoare sunt înfiinţate un număr mare de partide de toate coloraturile politice. De asemenea, FSN se transformă în partid politic. În mai 1990 au loc primele alegeri libere după 1937, care sunt câştigate de FSN şi Ion Iliescu.
Un rol important în construcţia regimului democratic l-au avut organizaţiile non-guvernamentale care au luptat pentru apărarea drepturilor omului, ale minorităţilor sau categoriilor defavorizate, pentru libertatea cuvântului, sau au avut iniţiative importante în organizarea unei societăţi democratice. Una dintre cele mai importante a fost Alianţa Civică, alcătuită din numeroşi oameni de cultură recunoscuţi ca luptători anticomunişti.

Fundamentele regimului democratic sunt puse de noua constituţie adoptată în 1991. În 1992 au loc alte alegeri, de data aceasta într-un regim constituţional, nu într-unul de provizorat. Ele sunt câştigate tot de Ion Iliescu şi formaţiunea sa politică numită atunci, FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naţionale).
Un alt rol important în susţinerea regimului democratic a fost revenirea la proprietatea privată în agricultură (familiile care au fost deposedate în anii '60 au primit din nou loturile agricole în 1990) şi în industrie (aici privatizarea s-a făcut cu dificultăţi şi cu pierderi economice uriaşe.

Partidele politice. Cele mai importante schimbări pe scena vieţii politice în primii ani de după 1989 au fost legate de transformările în cadrul FSN. După ce Iliescu este ales preşedinte al României, şeful FSN devine primul ministru Petre Roman. În 1991 premierul Roman a pierdut susţinerea politică a lui Ion Iliescu şi a fost demis. În 1992 oamenii politici din jurul lui Ion Iliescu se desprind din FSN şi alcătuiesc un nou partid politic, Frontul Democrat al Salvării Naţionale (FDSN).